Despre autor:
- A. Wess Mitchell is President and Co-Founder of the Center for European Policy Analysis (CEPA), a U.S. foreign policy institute dedicated to the study of Central Europe. At CEPA, he leads in the strategic direction of the institute, the intellectual and financial development of major programs, and the executive management of Center resources and staff. In helping to form CEPA, Mitchell has sought to reinforce Central Europe’s position in U.S. global strategy and strengthen America’s diplomatic, commercial and security relationships with key allies in the region.
- Traducerea din textul original (engleza) a fost realizata in timp record cu sprijinul unor colaboratori carora tin sa le multumesc si pe aceasta cale. Imi asum eu, insa, in cazul in care apar mici stingacii de exprimare, orice posibila greseala.
„Vă mulțumesc tuturor pentru că ați
venit astăzi aici și pentru oportunitatea de a vorbi aici (Universitatea
Bucuresti, Facultatea de Drept, n.n.). Doresc să mulțumesc bunului meu prieten
Don Lothrop, care a fost un susținător remarcabil și un mentor al întregii noastre
organizații la CEPA. Mulți dintre voi nu realizează amploarea impactului pe
care Don îl are pentru țara dumneavoastră ca ambasador în Statele Unite. Don
depune eforturi formidabile în a educa Guvernul SUA, think-tank-urile și
comunitatea de afaceri cu privire la potențialul României și la importanța
strategică a acesteia pentru Statele Unite. Don este unul dintre fondatorii
Inițiativei SUA-România la CEPA, iar munca sa privind Inițiativa România One a
fost o sursă de inspirație pentru noi toți la CEPA, în misiunea noastră de a
reprezenta la Washington singurul think-tank dedicat promovării unei Europe
Centrale înfloritoare din punct de vedere economic, stabilă geopolitic și liberă din
punct de vedere politic, având legături strânse și durabile în Statele Unite.
Astăzi vreau să
vorbesc despre a doua parte a misiunii CEPA: geopolitica.
În cadrul ultimelor
opt luni, războiul a revenit în Europa Centrală și de Est. Cea mai mare țară
din Europa de Est, o națiune suverană de 45 de milioane de oameni, ale cărei
granițe au fost garantate de Marile Puteri, a fost supusă unei campanii
susținute de violență de stat, destabilizare sistematică și dezmembrare, la
comanda Federației Ruse. Această țară a fost invadată în mod repetat, cetățenii
săi au fost uciși, teritoriul său a fost ocupat. Peste 3.000 de persoane au
fost ucise. Frontierele au fost redesenate. Un avion civil a fost doborât. Iar
Occidentul a intrat într-un concurs prelungit de geopolitică cu Rusia. Europa
de Est a devenit, încă o dată, în timpul vieții noastre, o frontieră
geopolitică și civilizațională. Iar toate acestea s-au petrecut într-o țară
care se află la câteva ore de unde ne aflăm azi. O țară care împarte o
frontieră de 600 de kilometri cu România.
De la începutul acestei crize, politica de securitate a Occidentului a pus accentul pe Nordul Europei Centrale, pe Polonia și pe Statele Baltice. Dar vreau să vorbesc în această după-amiază despre ce înseamnă războiul din Ucraina pentru geopolitica sud-estului Europei și, în special, ce înseamnă aceasta pentru cetățeni și pentru România ca stat.
De la începutul acestei crize, politica de securitate a Occidentului a pus accentul pe Nordul Europei Centrale, pe Polonia și pe Statele Baltice. Dar vreau să vorbesc în această după-amiază despre ce înseamnă războiul din Ucraina pentru geopolitica sud-estului Europei și, în special, ce înseamnă aceasta pentru cetățeni și pentru România ca stat.
Acesta nu este un
subiect despre care discutăm foarte des. Pentru cei mai mulți, geopolitica nu
este ceva la care noi, cei din Occident sau românii, în special, să fi avut
destul timp să ne gândim. În ultimii 25 de ani am trăit una dintre cele mai
stabile perioade din istoria omenirii. Ani de pace și prosperitate, liberi de
Vechiul Haos al geopoliticii și de războiul Marilor Puteri.
Europa Centrală a fost simbolul suprem al acelei prosperități: această regiune s-a bucurat de o siguranță, de o acumulare de bogăție și de o libertate politică mai mare decât în orice moment în cei 1.000 de ani de istorie. În ultimul sfert de secol, România a trecut de la stadiul uneia dintre cele mai nenorocite și mai asuprite națiuni captive ale Blocului Sovietic la democrația cea mai de succes din Balcani. PIB-ul a crescut cu 150%. A atras peste 170 de miliarde de dolari în investiții străine. A atins una dintre cele mai rapide rate de creștere economică din lumea occidentală. Și a trecut prin șapte transferuri consecutive, pașnice, ale puterii în Parlament.
Europa Centrală a fost simbolul suprem al acelei prosperități: această regiune s-a bucurat de o siguranță, de o acumulare de bogăție și de o libertate politică mai mare decât în orice moment în cei 1.000 de ani de istorie. În ultimul sfert de secol, România a trecut de la stadiul uneia dintre cele mai nenorocite și mai asuprite națiuni captive ale Blocului Sovietic la democrația cea mai de succes din Balcani. PIB-ul a crescut cu 150%. A atras peste 170 de miliarde de dolari în investiții străine. A atins una dintre cele mai rapide rate de creștere economică din lumea occidentală. Și a trecut prin șapte transferuri consecutive, pașnice, ale puterii în Parlament.
Succesul României a
fost posibil prin curajul și ingeniozitatea cetățenilor săi. Dar a mai fost
posibil și grație unui set de circumstanțe geopolitice de excepție și rare din
punct de vedere istoric. Timp de 25 de ani, pentru prima dată în istoria
modernă, România nu s-a confruntat cu o amenințare militară venită din partea
unei puteri din afară. Aceasta a avut un acord de securitate cu cea mai
puternică națiune de pe pământ. Și a avut parte de influența modernizatoare și
reformatoare a celui mai mare bloc comercial din lume.
Acest set de condiții
a creat un fel de moment „Goldilocks” pentru toată Europa Centrală, care a
permis țărilor din această regiune să se vindece de rănile comunismului și să
se concentreze pe construirea capitalului uman, a instituțiilor politice și a
economiilor deschise ale statelor europene moderne. Nici o națiune nu merita
această oportunitate mai mult decât România, victima statului polițienesc
condus de Ceaușescu.
Momentul de după
Războiul Rece a permis României o suspendare a legilor normale ale geografie și
ale puterii care au dominat cea mai mare parte a istoriei sale și care au
supus-o pe ea și pe vecinii săi la ceea ce Churchill a numit „torturile pe care
poeții vechi și teologii le rezervă damnaților”.
Într-o măsură chiar
mai mare decât Polonia, România a reușit să uite de dictatele strategice și
diplomatice. A muncit din greu pentru a intra în NATO. A adus contribuții
operațiunilor conduse de SUA în Afganistan. Dar nu a fost nevoie să-și facă
griji cu privire la nivelul de bază/fundamental al geopoliticii, acela de a
asigura statul și teritoriul său împotriva unei invazii, a constrângerilor sau
împotriva extincției în mâinile puterilor ostile. Securitatea teritoriului
românesc, integritatea sistemului său guvernamental, stabilitatea mediului său
pentru atragerea de investiții și dezvoltare – toate aceste condiții prealabile
pentru succesul statului român modern au fost asigurate în numele său, în mare
măsură, de puteri din exterior.
Această perioadă liniștită a istoriei a
fost o mare realizare atât pentru România, cât și pentru Occident ca un întreg,
care acum pot sărbători 25 de ani de la tranziția din comunism.
Dar condițiile care au
făcut posibilă această vacanță de geopolitică se apropie de sfârșit.
Invazia rusească din
Ucraina reprezintă o provocare directă și foarte violentă la adresa bazelor
juridice și teritoriale ale securității spațiului european. Aceasta semnalează
modificări ale peisajului geopolitic din sud-estul Europei care vor modifica,
la rândul lor, profund și permanent, mediul extern al României în moduri care
vor pune sub semnul întrebării succesul său continuu ca stat european
democratic în curs de dezvoltare.
Pentru prima dată în
această generație, România are un prădător în ecosistemul său. Sub conducerea
lui Vladimir Putin, Rusia a reapărut ca un stat nemulțumit din punct de vedere
teritorial, capabil militar și ideologic antioccidental, cu capacitățile și
intențiile de a răsturna soluționarea post-1991 în vecinătatea sa. Războiul din
Ucraina arată că Rusia este dispusă să joace acest rol, folosind nu doar
tactici de subversiune, luare de mită și intimidare, ci și prin utilizarea
forței militare împotriva vecinilor săi.
În multe feluri,
Vladimir Putin este deja în război cu Occidentul și câștigă. Nu a întâmpinat
nimic în răspunsul națiunilor occidentale care să-l descurajeze să folosească
aceleași tehnici pentru a teroriza, a destabiliza și a rearanja alte state de-a
lungul frontierei de est a Europei.
Renașterea Rusiei vine
într-un moment de slăbiciune pentru Occident, atunci când Pax Occidentalis
înseamnă din ce în ce mai puțin pentru România. SUA sunt un aliat prin tratat
al României; sunt și vor rămâne ferm angajate în apărarea sa. Dar natura
influenței Americii în Europa Centrală se schimbă: bugetele noastre de apărare
sunt în scădere, presiunile strategice de gestionare a mai multor regiuni la
nivel mondial sunt în creștere și, teoretic, pe orice plan, iar influența Americii
în sud-estul Europei este înlocuită de alte puteri.
În același timp,
motoarele tradiționale de integrare occidentală încetinesc. Criza din Ucraina a
demonstrat limitele capacității UE de a exporta modelul său de guvernare în
spațiile în litigiu împotriva voinței unei Rusii determinate fără a poseda
elementele tradiționale ale puterii geopolitice. Agenda de reforme a stagnat în
multe țări din UE. Populismul și naționalismul sunt în creștere în sud-estul
Europei, iar euroscepticismul este în creștere.
Aceste evenimente nu
se petrec în vid. Trăim într-o perioadă de transformări globale extraordinare.
Puterile în ascensiune și cele revizioniste testează capacitatea de rezistență
a ordinii occidentale. Forme hibride de autoritarism sunt în creștere. Tacticile
beligerante ale lui Vladimir Putin în Crimeea sunt reflectate de agresiunea
maritimă a Chinei în Marea Chinei de Sud. Niciodată n-a mai fost astfel
contestată puterea Americii, și nici rivalii atât de numeroși. Bazele lumii de
după Războiul Rece se cutremură/se zdruncină în jurul nostru.
Acum, o mulțime de români ar putea
asculta toate acestea și ar putea spune: “Sigur, lucrurile par instabile.
Ucraina este o tragedie. UE este o harababură. SUA au problemele lor din Asia.
Dar România este în NATO. Avem articolul 5. Avem trupe americane pe teritoriul
românesc. Avem o economie de succes și un sector energetic
în plină expansiune. Acum nu este momentul să-i perturbăm pe investitori cu
geopolitica. Vom crește costurile apărării cu câteva puncte zecimale, dar, în
cele din urmă, criza va dispărea și ne vom putea întoarce la afacerile
noastre”.
Aceasta este o imagine
tentantă, dar e iluzorie. Cred că, în anii următori, geopolitica de modă veche
va începe să afecteze România în moduri care ar putea prezenta probleme grave
pentru dezvoltarea sa economică și politică internă. Bazându-mă pe tendințele
regionale actuale, văd cinci riscuri emergente cu care este probabil ca România
să se confrunte:
• Riscul unei
frontiere militare reactivate pe frontul estic: avansarea continuă a Rusiei în
sudul Ucrainei pune o presiune directă asupra României. În anii următori,
România trebuie să se aștepte la frecvente încălcări ale spațiului său aerian
din partea forțelor ruse, la hărțuire maritimă a navelor și platformelor din
Zona Economică Exclusivă a României și la o mai mare agitație în Republica
Moldova și Transnistria.
• Riscul de a
remilitariza Marea Neagră: Anexarea Crimeii pune Rusia în poziția de a perturba
dezvoltarea energetică maritimă și economică a României. Patruzeci de procente
din resursele energetice din ZEE a României fac acum obiectul unei dispute
juridice declanșate de Rusia, pe baza revendicărilor vechii frontiere
ucrainene. Până și o atacare fără succes a hotărârii din 2009 a Curții
Internaționale de Justiție ar putea schimba climatul de risc pentru dezvoltarea
sectorului energetic în spațiul Mării Negre și să împiedică planurile României pentru
independența energetică până în 2020.
• Riscul de
incertitudine economică regională: Investitorii nu agreează războaiele.
Comunitatea Europeana a prosperat din punct de vedere economic, deoarece două
decenii de stabilitate au făcut din aceasta un loc sigur în rândul piețelor
globale emergente. Dacă se pierde această stabilitate, veți pierde mai mult din
baza necesară creșterii în viitor decât vă dați seama. Este exact ceea ce un
raport recent al BERD (Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare) a
avertizat că se va întâmpla în CE în cazul în care criza din Ucraina se va
întinde pe durata unui al doilea an.
• În al patrulea rând,
riscul naționalismului regional resuscitat/reînviat : Pentru prima dată după
1940, Războiul din Ucraina a reintrodus în CEE revizionismul etnic teritorial.
Naționaliștii iredentiști din Transnistria până în Transcarpatia și în
Transilvania au luat act de anexarea Crimeii și sunt încurajați în mod activ de
Vladimir Putin și Alexandr Dughin.
• Riscul de cooptare
prin corupție: România este un „stat câmp de luptă” al Balcanilor.
Intensificarea concurenței geopolitice crește atractivitatea sa ca țintă pentru
puteri străine, care s-ar putea folosi de corupția din sistemul său politic ca
de o breșă în securitatea națională.
În toate direcțiile în
jurul României, ordinea Euro-Atlantică este în retragere. La est, o națiune
suverană a fost invadată pentru a împiedica apropierea acesteia de UE; la vest,
liderul ales în mod democratic în Ungaria a declarat moartea democrației
liberale; la sud, un stat membru NATO/UE a fost cooptat de bani rusești și de
propria guvernare defectuoasă într-o asemenea măsură încât este pe punctul de
deveni un stat virtual capturat.
În acest context,
România nu mai poate presupune că condițiile externe benigne, care i-au permis
să prospere în ultimii 25 de ani, vor continua la nesfârșit. Ea nu mai poate
presupune că nu se va confrunta cu o amenințare externă a intereselor sale sau
chiar a teritoriului propriu; că un aliat din exterior va reuși să ofere
stabilitatea mediului înconjurător; sau că puteri din afara nu vor folosi
vulnerabilitățile României ca arme strategice împotriva sa.
Acestea sunt riscuri
de care România nu a trebuit să își facă griji în mod semnificativ timp o lungă
perioadă a vieții noastre. În stadiul său actual de tranziție, pericolul pe
care îl prezintă pentru România este frânarea dezvoltării – pericolul că un
mediu extern neospitalier va încetini sau va împiedica creșterea economică ori
consolidarea politică a României într-un moment de răscruce în evoluția sa
postcomunistă.
Dacă acest lucru sună
exagerat, luați în considerație România interbelică: o țară mare, cu resurse
naturale din belșug, care a fost cel mai mare beneficiar al Tratatului
post-1919 și unul dintre cei mai mari producători de petrol din lume, după SUA.
Despre Constituția României din 1923 s-a susținut că este un „model de idealuri
democratice liberale”. În termen de o generație, acest prim experiment al
democrației românești a eșuat. Mediul strategic s-a schimbat. Liderii români au
sustras resurse de stat și au pierdut încrederea poporului. Investitorii din
Vest au dispărut. Puteri revizioniste au umplut vidul astfel creat. Românii au
renunțat la democrație. Capturarea statului a survenit rapid, atât din
exterior, cât și din interior.
Nu aceasta va fi
soarta României din vremurile noastre. Nu suntem în 1930, iar România modernă a
construit baze solide pentru un stat de succes. Dar, de asemenea, România nu va
putea să se comporte strategic ca și cum am fi încă la începutul anilor 2000.
Împrejurimile geopolitice se schimbă, iar România va trebui să se adapteze dacă
dorește să reușească.
Într-o măsură mai mare
decât în trecut, România va trebui să joace un rol direct în asigurarea
condițiilor externe care îi garantează succesul economic și politic. Acestea
includ premisele strategice fundamentale ale statului român: limitarea
prezenței militare rusești la est de Nipru; menținerea Mării Negre ca spațiu
economic deschis; înfrânarea revizionismului din bazinul dunărean; menținerea
unei alternative strategice vestice în PSS.
Navigarea în acest nou
mediu va necesita cel puțin trei lucruri din partea României, lucruri despre
care nu era cazul să discutăm în primele etape ale erei post-Război Rece.
În primul rând,
România va trebui să aibă capacitatea fizică de a modela mediul său extern.
• Condiția prealabilă
a oricărei strategii viitoare românești este un efectiv militar capabil,
modern. Astăzi, Armata română este foarte respectată în România și în Statele
Unite ale Americii. Cu toate acestea, ea reflectă, de asemenea, realitățile
strategice de după Războiul Rece: bugete mici, o preocupare cu misiuni în alte
zone, cum ar fi ISAF, și o prioritizare a personalului în concordanță cu
aptitudinile lui.
• Unele forțe din
România de azi folosesc același echipament din 1988, când eu eram în clasa a
cincea și România era încă semnatară a Tratatului de la Varșovia. Programul de
modernizare pe care România l-a început în 2007 a stagnat. Din 85 de achiziții
planificate, Armata română a finalizat 15.
• Acest lucru ar fi
justificabil pentru un stat mic. Dar România nu este un stat mic; nu este
Bulgaria sau Ungaria. România este al doilea cel mai mare stat NATO de
frontieră, ancora flancului de sud-est al NATO și, alături de Polonia, pivotul
strategiei Vestului pentru toată această regiune.
• România trebuie
să-și reevalueze prioritățile de modernizare militară în lumina peisajului
conflictului din Ucraina. Este nevoie de reformă și modernizare cuprinzătoare,
similar cu ceea ce Polonia a început cu un deceniu în urmă. Se cer cheltuieli
reduse cu personalul și punerea accentului pe aptitudinile Armatei; mai puțin
accent pus pe sisteme exotice de arme și mai mult accent pus pe soluții de
“area denial” (sârmă ghimpată, mine etc.) pentru a consolida efortul Europei de
Sud-Est împotriva amenințărilor asimetrice în stilul Crimeii. În al doilea
rând, România are nevoie de o strategie pentru transformarea succesului
autorității sale naționale în autoritate regională.
• România este cel mai
mare aliat al SUA într-un spațiu de 2.400 km, între Polonia și Israel. Este
singura putere din zonă care are mărimea, potențialul latent și credibilitatea
necesare pentru a proiecta stabilitate în sud-estul Europei.
• Strategia României
pentru a face acest lucru ar trebui să se axeze pe construirea de zone cu
potențial avantaj național în domeniul securității militare, al energiei și al
guvernării democratice.
• Oportunitatea
imediată de autoritate este in energie. Până în anul 2020, România ar putea
produce mai mult gaz decât consumă ea și Republica Moldova împreună. Aceasta
este o veste bună pentru CE, dar României îi lipsește o strategie pe termen
lung pentru exploatarea în mod sistematic a acestei oportunități.
• O strategie energetică regională
românească ar depăși actuala încurajare a producției offshore și onshore. Ar fi
nevoie de măsuri luate acum pentru a atinge un nivel de producție durabil și
exportabil la nivel regional. Aceasta ar aborda vulnerabilitățile din infrastructură,
ar accelera liberalizarea pieței energetice, ar crea responsabilitate din
partea statului și ar crea obstacole în calea achiziției de active strategice
de către Rusia și China.
În al treilea rând,
România trebuie să reușească ca democrație. Nu doar să reușească, ci să
reușească în mod vizibil.
• Securitatea
națională și guvernarea sunt strâns legate. Acest lucru este valabil în toate
țările – inclusiv în Statele Unite ale Americii.
• Diferența în cazul
României este că mizele sunt mai mari aici. Trăiți într-un mediu ostil. Tocmai
pentru că jucați un rol crucial în succesul Occidentului în această regiune
sunteți o țintă pentru forțele din exterior – fie ea Rusia sau China – care ar
folosi procesul neterminat al tranziției voastre democratice împotriva voastră.
Sistemul vostru imunitar trebuie să fie chiar mai puternic decât cel al altor
state.
• Capacitatea României
de a depăși corupția este indisolubil legată de succesul sau de eșecul nu doar
ca democrație, ci ca stat. Pretindeți conducătorilor dumneavoastră o guvernare
mai bună – săli de judecată transparente, urmărirea penală în caz de mită,
insistarea asupra integrității și transparenței în spațiul public este unul
dintre cele mai patriotice lucruri pe care românii de rând le pot face.
Tema comună în toate aceste domenii este conducerea (leadership).
Tema comună în toate aceste domenii este conducerea (leadership).
Vladimir Putin și
Viktor Orban au invocat diferite versiuni ale aceleiași tezei: ordinea
democratică pe care am construit-o în Europa Centrală după 1989 a fost
temporară – că aceasta poate fi contestată și chiar înlocuită dacă suntem
dispuși să încălcăm regulile, fie că se utilizează bani murdari, tancuri sau
urne de vot.
Succesul României este contra-dovada esențiala a acestei teze. România este o dovadă că idealurile și instituțiile occidentale „funcționează” într-un moment din istorie în care avem nevoie cu disperare de exemple de succes ale Occidentului la nivel mondial.
Succesul României este contra-dovada esențiala a acestei teze. România este o dovadă că idealurile și instituțiile occidentale „funcționează” într-un moment din istorie în care avem nevoie cu disperare de exemple de succes ale Occidentului la nivel mondial.
Gândiți-vă pentru o
clipă la cum ar putea arăta viitorul României dacă aceasta ar atinge
potențialul său maxim: al 6-lea stat ca mărime din Europa, cu 20 de milioane de
oameni, si a treia cea mai mare rezervă de gaze în UE, toate acestea ca o
democrație consolidată în inima sud-estului Europei, cu instituții stabile, un
standard de trai în creștere, investiții stabile din Vest și un sector
energetic în plină expansiune. Aceasta este o Românie cu viziune
transatlantică, ce ar fi un exemplu puternic de stabilitate, de soluții de
energie și democrație în fața vecinilor săi.
Aceasta este România
de care are nevoie Occidentul, din punct de vedere strategic, în aceste
vremuri. Ne așteaptă în anii următori o competiție geopolitică și ideologică
globală mai crâncenă decât ne-am fi putut imagina oricare dintre noi în urmă cu
25 de ani. America va avea nevoie de aliați maturi care sunt capabili să ofere
securitate regiunii lor și să modeleze succesul ordinii Vestice. Angajamentul
nostru strategic și economic va fi cu atât mai mare pentru aliații care reușesc
cel mai mult în aceste domenii. Cu cât România va avea mai mult succes, cu atât
mai mult Statele Unite vor fi prezente în țara și în regiunea dumneavoastră.
Despre România interbelică s-a spus că a reprezentat o „stare de necesitate”. Aceasta este valabil și pentru România de astăzi. Sunteți într-o „stare de necesitate” pentru America și pentru alianța occidentală. Au fost momente în istorie când cel mai sigur lucru pentru România a fost să păstreze un profil scăzut și să acționeze ca un stat mai mic (neînsemnat) decât în realitate. Acum nu ne aflăm într-unul din acele momente. Acesta este un moment în care românii trebuie să fie subiecte mai degrabă decât obiecte ale istoriei. Un moment în care să conduceți în regiunea dvs. – în guvernare, securitate și energie – în ciuda faptului că totul în jurul vostru se mișcă în direcția opusă.
Despre România interbelică s-a spus că a reprezentat o „stare de necesitate”. Aceasta este valabil și pentru România de astăzi. Sunteți într-o „stare de necesitate” pentru America și pentru alianța occidentală. Au fost momente în istorie când cel mai sigur lucru pentru România a fost să păstreze un profil scăzut și să acționeze ca un stat mai mic (neînsemnat) decât în realitate. Acum nu ne aflăm într-unul din acele momente. Acesta este un moment în care românii trebuie să fie subiecte mai degrabă decât obiecte ale istoriei. Un moment în care să conduceți în regiunea dvs. – în guvernare, securitate și energie – în ciuda faptului că totul în jurul vostru se mișcă în direcția opusă.
Eu cred că România
este pregătită pentru acest moment. Dispuneți de instituții mai stabile, de
resurse financiare mai mari și de aliați mai buni decât dispunea statul român
în perioada interbelică. Ultimii 25 de ani au oferit toate ingredientele
necesare succesului dumneavoastră. Tot ceea ce aveți nevoie acum este
încrederea. Alegerea este a dumneavoastră, în cele din urmă. Dar Occidentul are
nevoie de România pentru a reuși, pentru viitorul vostru si pentru viitorul
nostru.
Vă mulțumesc."
Vă mulțumesc."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu